Căderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluției Franceze, s-a produs la Paris într-o zi de marți 14 iulie în anul 1789. Liberté, égalité, fraternité ou la mort-Libertate, egalitate, fraternitate sau moarte!

Bastilia, a cărei piatră fundamentală a fost aşezată la 22 aprilie1370 de către Hugues Aubriot, magistrat în Paris, trecea drept unul dintre cele mai de seamă fortăreţe din Europa. Zidurile ei aveau douăzeci şi patru metri înălţime. Cele opt turnuri purtau fiecare câte un nume. Cele dinspre oraş; turnul Puţului, turnul Libertăţii — groaznică luare în batjocură! — turnul Bertaudière şi turnul Bassinière; cele dinspre periferie: turnul Colţului, turnul Capelei, turnul Comorii şi turnul Comitatului.
Intrarea principală dădea în strada Saint-Antoine, faţă în faţă cu strada Tournelles.
Caderea Bastiliei, la 14 iulie 1789, a reprezentat sfarsitul monarhiei franceze si inceputul revolutiei franceze ce avea sa dureze zece ani. La sfarsitul anilor 1780, in Franta s-au acuatizat mai multe probleme, tara fiind in pragul falimentului si dezbinata de ura dintre clasele sociale. Taranimea franceza, impovarata de taxe mari, isi ducea traiul cu greu, si era revoltata pe stilul de viata opulent al nobilimii. Acest gen de viata luxoasa era simbolozat de viata de la palatul regal somptuos al regelui Ludovic XVI, palat plasat la Versailles, langa capitala franceza. Taranii considerau nedrept si faptul ca nobilimea si clericii erau scutiti de taxe . Isi pierdusera increderea in Ludovic, mai ales ca acesta ii permisese sotiei sale, Maria Antoaneta a Austriei, sa influenteze si adesea sa intervina in deciziile sale. Odata cu instalarea unei stari de nemultumire si de neincredere in Paris, ideile despre libertate si despre drepturile naturale ale omului au ajuns din Anglia si din proaspat independentele SUA, in Franta . Aceste noi mentalitati au facut ca paturile sociale neprivilegiate sa se revolte impotriva conducerii statului, a monarhiei si bisericii. In mai 1789, pentru Ludovic XVIa devenit evident faptul ca finantele guvernului francez aveau nevoie de o reforma . Ca urmare, Ludovic a convocat o adunare importanta a Starilor Generale, un ansamblu ce reprezenta cele trei paturi sociale importante al Frantei (clericii, nobilimea si oamenii obisnuiti). In timpul discutiilor, deputatii au sustinut ca solutia unica pentru rezolvarea problemei financiare ar fi reprezentat-o o reforma toyala politica si sociala a Frantei. Statele Generale s-au divizat in privinta acestei chestiuni si, in luna urmatoare, starea a treia s-a desprins si s-a autoproclamat Adunarea Nationala. Membrii Adunarii Nationale au jurat solemn sa ramana uniti pana cand Franta adopta o noua constitutie. Ea intentiona sa micsoreze pretul painii si sa previna exploatarea muncitorilor de catre nobili. Ideile acestora si-au gasit ecoul pe strazi, revoltele izbucnind pe strazile Parisului la 12 iulie 1789.

Locuitorii Parisului erau nemultumiti si de demiterea ministrului de finante francez, Jacques Necker, in care ei aveau incredere si pe care-l considerau unicul om capabil sa rezolve problemele economice ale Frantei. In aceeasi luna, printre cetateni s-a raspandit zvonul ca tunul Bastiliei ar fi fost indreptat spre Rue St. Antoine. Populatia a perceput asta ca pe o amenintare si a protestat impotriva acesteia in afara zidsurilor Bastiliei. Ulterior, multimea a inceput sa se inarmeze pentru a rezista unui posibil atac din partea loialistilor in care nu aveau incredere. Multi dintre ei au furat arme din Domul Invaziilor, un adapost destinat soldatilor raniti. In secolul al XVIII-lea, Bastilia a servit ca inchisoare politica. Conditiile Din interiorul Fortaretei Ar fi fost extrem de dure si existau numeroase zvonuri despre torturile teribiule la care erau supusi prizonieri. Fortareata era privita ca un simbol al absolutismului si, mai presus de toate, un simbol al monarhiei autocratice franceze. La 14 iulie 1789 multimea furioasa a pornit pe strazile Parisului indreptandu-se spre Bastilia pentru a ocupa fortareata si a pune mana pe munitie. Dezertorii din Garda Franceza s-au alaturat multimii revoltate. Multi dintre gardienii Bastiliei si-au parasit posturile atunci cand au fost confruntati cu masele, permitandu-le astfel accesul in perimetrul Bastiliei. Guvernatorul Bastiliei, Bernard-Jordan de Launey, a incercat sa evite conflictul si a acceptat sa se predea multimii pentru a-si salva viata. Ulterior, soldatii acestuia au fost capturati si, in ciuda promisiunii maselor, guvernatorul a fost asasinat. Podurile basculante ale Bastiliei au fost coborate si astfel a putut intra in fortareata si restul multimii. La 14 iulie nu erau decat sapte detinutii . Nici unul dintre acestia nu era prizonier politic si patru dintre ei fusesera inchisi pentru falsificare . La trei luni dupa eveniment, familia regala a fost mutata de la Versailles la Paris. Mai tarziu Ludovic XVI si Maria Antoaneta au incercat sa fuga din tara dar au fost prinsi la Varennes, langa granita cu Belgia moderna. Ludovic a fost ghilotinat in ianuarie 1793 iar Maria Antoaneta a fost executata noua luni mai tarziu. Dupa executia regelui, Adunarea Nationala s-a divizat din cauza divergentelor privind viitorul Frantei si au fost infiintate mai multe partide politice. Motto-ul revolutiei fusese „libertate, egalitate, fraternitate” iar caderea Bastiliei a demonstrat ca poporul putea dobandii puterea . Evenimentele petrecute la 14 iulie 1789 au simbolizat sfarsitul monarhiei despotice si inceputul statului republican al Frantei. Revolutia a reprezentat o victorie importanta a oamenilor obisnuiti impotreiva claselor sociale privilegiate. De această zi – şi de Revoluţia franceză, în general – este legat şi cântecul Marseillezei, compus în 1792, declarat imn naţional în 1795.