Lagardère-Ducele de Nevers de Paul Fèval-Fiul. "Dar, tot căutând un astfel de pretext, în ea se întâmpla ceva ciudat. Nu numai că, revăzându- l pe cel căruia, copil fiind, îi salvase viaţa, se simţea cuprinsă de o puternică simpatie faţă de el, dar, în plus, frumuseţea bărbătească a lui Philippe, glasul său cald şi vibrant care-i mângâia în mod plăcut urechea, făcea să se nască în inima ei un sentiment pe care până atunci, nu-l cunoscuse." "—Ah! Philippe, cuvintele acestea îmi fac bine, căci mă întorc la epoca îndepărtată a luptelor cavalereşti pe care le-a purtat pentru mine şi îmi amintesc fericirea mea pierdută."