Rocambole-Dramele Parisului-volumul 1 de Ponson du Terrail. "Oamenii aleargă după fericire, dar nu dobândesc,decât un dram de plăcere trecătoare."O, Paris! continuă tânărul, ameninţând cu mâna întinsă imensul oraş. Ar face adevărate minuni, între zidurile tale,bărbatul care, folosind o avere imensă ca pe o pârghie, călăuzit de o inteligenţă şi de o voinţă fără egal, s-ar preface într-un cavaler al dreptăţii, în tămăduitorul tuturor acestor nenorociri, în binefăcătorul tuturor acestor virtuţi ignorate.A! Dacă aş avea aur, mormane de aur, cred că aş putea fi eu omul acela”.„Dumnezeule! adăugă el, ar fi o nobilă şi măreaţă misiune aceasta, o misiune pe care eu aş putea-o împlini, eu care nu iubesc pe acest pământ decât o singură fiinţă pentru totdeauna pierdută, eu care n-am nici familie, nici nume, nici patrie!”