"—
Doamnelor, domnilor, regele Franţei nu crede că se înjoseşte prezentându-vă el însuşi pe domnul cavaler de Pardaillan. Se va spune oare că este o unică onoare în fastul acestei curţi regale? Nu dezaprob. Dar nu se cuvine oare că unuia dintre aceşti oameni
minunaţi, unici în lume, să i se acorde onoruri unice? Cavalerul de Pardaillan este unul dintre acei eroi de legendă, fără teamă şi fără pată, aşa cum nu s-au mai văzut de la moartea cavalerului Bayard, de neştearsă memorie. Dacă ar fi vrut, ar fi fost de treizeci de
ani duce şi pair, mareşal al Franţei, prim-ministru, acoperit de bogăţii, de glorie şi de onoruri. Dar, cinstit şi dezinteresat ca vitejii din vechiul ordin al cavalerilor, al cărui
―
vai!
― este unic reprezentant în viaţă, a refuzat totul, s-a dat la o parte cu bună-ştiinţă, a vrut să trăiască sărac şi necunoscut, cu modestul său titlu de cavaler!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu